criminal
Etimologie
Din franceză criminel < latină criminalis.
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului criminal | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | criminal | criminali |
Articulat | criminalul | criminalii |
Genitiv-Dativ | criminalului | criminalilor |
Vocativ | criminalule | criminalilor |
- persoană care a săvârșit o crimă.
- Criminalul a fost prins.
- delincvent.
- (învechit) judecătorie, tribunal care judecă crimele; p. ext. pușcărie, închisoare.
Sinonime
- 1-2: criminalist
Antonime
Cuvinte derivate
Expresii
- Criminal de război = persoană care, în timpul unui război, se face vinovată de crime împotriva legilor și uzanțelor războiului, precum și împotriva păcii internaționale și a umanității
Traduceri
delincvent
|
|
Adjectiv
Declinarea adjectivului criminal | ||
Singular | Plural | |
Masculin | criminal | criminali |
Feminin | criminală | criminale |
Neutru | criminal | criminale |
- legat de crime sau activități criminale.
- Faptă criminală.
- (fig.) exagerat, suprasolicat.
Sinonime
Traduceri
legat de crime
|
|