Etimologie

Din a cruța.

Pronunție

  • AFI: /kru'ʦa.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
cruțare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cruțare cruțări
Articulat cruțarea cruțările
Genitiv-Dativ cruțării cruțărilor
Vocativ cruțare cruțărilor
  1. faptul de a cruța; iertare, milă, îndurare.


Traduceri

Anagrame

Referințe