cruțare
română
Etimologie
Din a cruța.
Pronunție
- AFI: /kru'ʦa.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului cruțare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cruțare | cruțări |
| Articulat | cruțarea | cruțările |
| Genitiv-Dativ | cruțării | cruțărilor |
| Vocativ | cruțare | cruțărilor |
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online