cuțitoaie

română

Etimologie

Din cuțit + sufixul -oaie.

Pronunție

• AFI: /ku.ʦiˈto̯a.je/

Substantiv

Declinarea substantivului cuțitoaie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cuțitoaie	cuțitoaie
Articulat	cuțitoaia	cuțitoaiele
Genitiv-Dativ	cuțitoaiei	cuțitoaielor
Vocativ	cuțitoaie	cuțitoaielor

1. instrument format dintr-o lamă ascuțită de oțel (cu două mânere la capete), folosit în tâmplărie, dogărie, tăbăcărie etc. pentru cioplit, curățat, îndreptat, răzuit.
2. unealtă tăietoare de oțel având o lamă plană sau curbă, prevăzută cu un mâner, folosită de potcovar pentru îndreptarea și curățirea copitelor.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online