cuier

română

Etimologie

Din cui + sufixul -er.

Pronunție

• AFI: /kuˈjer

Substantiv

Declinarea substantivului cuier
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cuier	cuiere
Articulat	cuierul	cuierele
Genitiv-Dativ	cuierului	cuierelor
Vocativ	cuierule	cuierelor

1. suport de lemn sau metal, mobil sau fixat în perete, prevăzut cu mai multe cârlige sau brațe, de care se atârnă diverse obiecte și accesorii de îmbrăcăminte.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• ceriu
• curei
• curie
• cerui

Referințe

• DEX '98 via DEX online