culmina

română

Etimologie

Din franceză culminer < latină culminare.

Pronunție

• AFI: /kul.mi'na/

Verb

Conjugarea verbului culmina
Infinitiv	a culmina
Indicativ prezent pers. 1 sg.	culminez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să culmineze
Participiu	culminat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) (despre aștri) a atinge punctul de culminație.
2. (v.intranz.) (fig.) a atinge stadiul cel mai înalt al unei situații, a ajunge la apogeu.

Cuvinte derivate

• culminare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• căminul
• nălucim

Referințe

• DEX '98 via DEX online