română

Etimologie

Din maghiară nem.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
neam
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ neam neamuri
Articulat neamul neamurile
Genitiv-Dativ neamului neamurilor
Vocativ neamule neamurilor
  1. popor, națiune.
  2. seminție; trib; populație.
  3. totalitatea persoanelor înrudite între ele prin sânge sau prin alianță; persoană care face parte din aceeași familie cu cineva (în raport cu acesta); rudă.
  4. (înv. și pop.) rând de oameni din aceeași generație; generație.
  5. (înv. și reg.) partea de țarină pe care o lucrează o familie.
  6. (la pl.; în evul mediu) mulțime de boieri; clasă boierească; familie boierească; descendenți ai unor boieri mari.
  7. categorie de oameni care au aceeași profesiune sau anumite însușiri ori interese comune.
  8. specie, gen, varietate, fel, soi.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Locuțiuni

Expresii

  • De tot neamul sau de toate neamurile = de toate naționalitățile; p.ext. de toate felurile, de toate speciile
  • A-și trage neamul din... = a proveni de la..., a se trage din..
  • De neam (bun, mare etc) = dintr-o familie nobilă sau dintr-o familie de oameni corecți, cumsecade
  • Neam prost = om bădăran, mitocan
  • A fi neam după Adam sau a fi neam (de) a cincea (sau a șasea, a noua) spiță = a fi rudă foarte îndepărtată sau a nu fi rudă de loc cu cineva
  • Neam de neamul meu (sau tău etc.) sau neam de neam = a) (în propoziții afirmative) din tată în fiu, din moși-strămoși, din generație în generație; b) (în propoziții negative) nimeni din familia mea (sau ta etc.)


Traduceri


Adverb

  1. (reg. și fam.) deloc, câtuși de puțin, nimic.


Traduceri

Anagrame

Referințe