cupar

română

Etimologie

Din cupă + sufixul -ar.

Pronunție

• AFI: /ku'par/

Substantiv

Declinarea substantivului cupar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cupar	cupari
Articulat	cuparul	cuparii
Genitiv-Dativ	cuparului	cuparilor
Vocativ	cuparule	cuparilor

1. dregător domnesc, în evul mediu, în Moldova, care avea funcția de ajutor al paharnicului; titlu purtat de acest dregător.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• crupa
• cupra

Referințe

• DEX '98 via DEX online