paharnic

română

Etimologie

Din pahar + sufixul -nic.

Pronunție

• AFI: /pa'har.nik/

Substantiv

Declinarea substantivului paharnic
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	paharnic	paharnici
Articulat	paharnicul	paharnicii
Genitiv-Dativ	paharnicului	paharnicilor
Vocativ	paharnicule	paharnicilor

1. (în evul mediu, în țara românească și în moldova) titlu dat boierului de la curtea domnilor români care avea grijă de băutura domnului, iar în împrejurări deosebite sau la sărbători îl servea personal pe domn, gustând băutura înaintea acestuia pentru a se convinge că nu este otrăvită; boier care avea acest titlu; ceașnic.
2. (înv. și reg.) cel care toarnă băutura în pahare la diferite ocazii.

Cuvinte derivate

• păhărniceasă
• păhărnicel
• păhărnicie

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online