crupă

română

Etimologie

Din franceză croupe.

Pronunție

• AFI: /'kru.pə/

Substantiv

Declinarea substantivului crupă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	crupă	crupe
Articulat	crupa	crupele
Genitiv-Dativ	crupei	crupelor
Vocativ	crupă	crupelor

1. partea de dinapoi și de sus a trunchiului unor mamifere, cuprinsă între șale și baza cozii.
2. regiunea dinspre coadă a cruponului.
3. formă de relief alcătuită din două versante care se unesc după o linie; prelungire a unui mamelon.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cupar
• cupra

Referințe

• DEX '98 via DEX online