română

Etimologie

Din a curma.

Pronunție


Adjectiv


Declinarea adjectivului
curmat
Singular Plural
Masculin curmat curmați
Feminin curmată curmate
Neutru curmat curmate
  1. (despre o parte a corpului încinsă cu o legătură) strâns prea tare.
  2. (despre membrele copiilor grași) cu îndoituri, cu cute la încheieturi.
  3. (despre corpul unor insecte) sugrumat la mijloc.
  4. (despre un drum sau o cărare) întrerupt.
  5. (despre un munte, un plai etc.) care prezintă o adâncitură.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe