Etimologie

Din italiană quintetto, franceză quintette.

Pronunție

  • AFI: /kvin'tet/


Substantiv


Declinarea substantivului
cvintet
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cvintet cvintete
Articulat cvintetul cvintetele
Genitiv-Dativ cvintetului cvintetelor
Vocativ cvintetule cvintetelor
  1. formație muzicală alcătuită din cinci voci sau din cinci instrumentiști care execută împreună o compoziție muzicală; compoziție scrisă pentru o asemenea formație.
  2. strofă alcătuită din cinci versuri.
  3. linie de înaintare, formată din cinci jucători, a unei echipe sportive (mai ales la fotbal).

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe