dănănaie
română
Etimologie
Din dandanaie.
Pronunție
- AFI: /də.nəˈna.je/
Substantiv
| Declinarea substantivului dănănaie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | dănănaie | dănănăi |
| Articulat | dănănaia | dănănăile |
| Genitiv-Dativ | dănănăii | dănănăilor |
| Vocativ | dănănaie | dănănăilor |
- (reg.) ciudățenie, năzdrăvănie; bazaconie.
- belea, pacoste, năpastă.
- gălăgie, zarvă.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online