năpastă

română

Etimologie

Din slavă (veche) napastĩ.

Pronunție

• AFI: /nə'pas.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului năpastă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	năpastă	năpăști
Articulat	năpasta	năpăștile
Genitiv-Dativ	năpăștii	năpăștilor
Vocativ	năpastă	năpăștilor

1. nenorocire mare; pacoste, calamitate.
2. învinuire nedreaptă, acuzație neîntemeiată; calomnie.
3. (înv.) nedreptate, prigoană, persecuție.
4. (înv.) bir pe care îl plăteau în trecut locuitorii unui sat în contul celor fugari.
5. (reg.) prostovol.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online