Etimologie

Din slavă (veche) napastĩ.

Pronunție

  • AFI: /nə'pas.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
năpastă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ năpastă năpăști
Articulat năpasta năpăștile
Genitiv-Dativ năpăștii năpăștilor
Vocativ năpastă năpăștilor
  1. nenorocire mare; pacoste, calamitate.
  2. învinuire nedreaptă, acuzație neîntemeiată; calomnie.
  3. (înv.) nedreptate, prigoană, persecuție.
  4. (înv.) bir pe care îl plăteau în trecut locuitorii unui sat în contul celor fugari.
  5. (reg.) prostovol.


Traduceri

Referințe