deînmulțit

română

Etimologie

Din de + înmulțit.

Pronunție

• AFI: /de.ɨn.mul'ʦit/

Substantiv

Declinarea substantivului deînmulțit
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	deînmulțit	invariabil
Articulat	deînmulțitul	invariabil
Genitiv-Dativ	deînmulțitului	invariabil
Vocativ	deînmulțitule	invariabil

1. (mat.) primul factor al unei înmulțiri, număr care urmează să fie înmulțit cu cel de-al doilea termen.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online