română

Etimologie

Din a deșela.

Pronunție

  • AFI: /de.ʃe'lat/


Substantiv


Declinarea substantivului
deșelat
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ deșelat deșelate
Articulat deșelatul deșelatele
Genitiv-Dativ deșelatului deșelatelor
Vocativ deșelatule deșelatelor
  1. faptul de a (se) deșela.


Traduceri

Etimologie

Din a deșela.

Adjectiv


Declinarea adjectivului
deșelat
Singular Plural
Masculin deșelat deșelați
Feminin deșelată deșelate
Neutru deșelat deșelate
  1. (despre animale, p.ext. despre oameni) care are spinarea îndoită, vătămată, frântă de poveri, de eforturi prea mari sau de lovituri; spetit; (p.ext.) foarte obosit.


Traduceri

Etimologie

Confer deșeuat.

Adjectiv

  1. formă alternativă pentru deșeuat.

Anagrame

Referințe