deșela

română

Etimologie

Din des- + șale.

Pronunție

• AFI: /de.ʃe'la/

Verb

Conjugarea verbului deșela
Infinitiv	a deșela
Indicativ prezent pers. 1 sg.	deșel
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să deșale
Participiu	deșelat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a îndoi, a vătăma, a frânge spinarea unui animal sau, (p.ext.), a unui om cu poveri ori cu eforturi prea mari sau cu lovituri puternice; a speti.

   S-a deșelat de atâta cărătură.

Cuvinte derivate

• deșelat

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Confer deșeua.

Verb

1. formă alternativă pentru deșeua.

Anagrame

• delase

Referințe

• DEX '98 via DEX online