lovitură
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /lo.viˈtu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului lovitură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | lovitură | lovituri |
| Articulat | lovitura | loviturile |
| Genitiv-Dativ | loviturii | loviturilor |
| Vocativ | lovitură | loviturilor |
- atingere bruscă și puternică, izbitură; (concr.) zgomot (puternic) cauzat de o asemenea izbitură.
- bătaie.
- (fig.) supărare, durere sufletească; necaz; neajuns.
- (mil.) atac puternic executat asupra inamicului în scopul zdrobirii lui și al capturării armamentului său.
- atac îndrăzneț venit prin surprindere.
- descărcare a unei arme de foc; efect produs de această descărcare.
- (sport) ansamblu de mișcări rațional coordonate, folosit pentru manevrarea obiectului de joc, în vederea obținerii unui maxim de eficacitate.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- lovitură de grație
- lovitură de stat
- lovitură de trăsnet
- lovitură de teatru
- lovitură de berbec
- lovitură de pedeapsă
- lovitură de colț
- lovitură de picior căzută
Expresii
- A da lovitura = a obține un succes (important și) neașteptat
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online