Etimologie

Din a lovi + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /lo.viˈtu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
lovitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ lovitură lovituri
Articulat lovitura loviturile
Genitiv-Dativ loviturii loviturilor
Vocativ lovitură loviturilor
  1. atingere bruscă și puternică, izbitură; (concr.) zgomot (puternic) cauzat de o asemenea izbitură.
  2. bătaie.
  3. (fig.) supărare, durere sufletească; necaz; neajuns.
  4. (mil.) atac puternic executat asupra inamicului în scopul zdrobirii lui și al capturării armamentului său.
  5. atac îndrăzneț venit prin surprindere.
  6. descărcare a unei arme de foc; efect produs de această descărcare.
  7. (sport) ansamblu de mișcări rațional coordonate, folosit pentru manevrarea obiectului de joc, în vederea obținerii unui maxim de eficacitate.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

  • A da lovitura = a obține un succes (important și) neașteptat


Traduceri

Anagrame

Referințe