decanat
română
Etimologie
Din franceză décanat < latină decanatus. Confer germană Dekanat.
Pronunție
- AFI: /de.ka'nat/
Substantiv
| Declinarea substantivului decanat | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | decanat | decanate |
| Articulat | decanatul | decanatele |
| Genitiv-Dativ | decanatului | decanatelor |
| Vocativ | decanatule | decanatelor |
- demnitatea de decan; birourile unde lucrează decanul (și personalul ajutător).
- organul de conducere al unei facultăți.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online