decanat

română

Etimologie

Din franceză décanat < latină decanatus. Confer germană Dekanat.

Pronunție

• AFI: /de.ka'nat/

Substantiv

Declinarea substantivului decanat
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	decanat	decanate
Articulat	decanatul	decanatele
Genitiv-Dativ	decanatului	decanatelor
Vocativ	decanatule	decanatelor

1. demnitatea de decan; birourile unde lucrează decanul (și personalul ajutător).
2. organul de conducere al unei facultăți.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cadența
• decanta

Referințe

• DEX '98 via DEX online