decapita

română

Etimologie

Din franceză décapiter < latină decapitare.

Pronunție

• AFI: /de.ka.pi'ta/

Verb

Conjugarea verbului decapita
Infinitiv	a decapita
Indicativ prezent pers. 1 sg.	decapitez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să decapiteze
Participiu	decapitat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a ucide sau a executa pe cineva prin tăierea capului; a tăia capul cuiva.
2. (v.tranz.) a separa capul bovinelor de corpul lor la abator.

Cuvinte derivate

• decapitare
• decapitat

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• decapați

Referințe

• DEX '98 via DEX online