defecțiune

română

Etimologie

Din defect. Confer franceză défection < latină defectio, defectionis.

Pronunție

• AFI: /de.fek.ʦiˈu.ne/

Substantiv

Declinarea substantivului defecțiune
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	defecțiune	defecțiuni
Articulat	defecțiunea	defecțiunile
Genitiv-Dativ	defecțiunii	defecțiunilor
Vocativ	defecțiune	defecțiunilor

1. deranjament, defect care împiedică buna funcționare a unui mașini, a unui aparat, a unui mecanism, desfășurarea normală a unei acțiuni etc.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online