deflagrație

română

Etimologie

Din franceză déflagration < latină deflagratio.

Pronunție

• AFI: /de.fla'gra.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului deflagrație
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	deflagrație	deflagrații
Articulat	deflagrația	deflagrațiile
Genitiv-Dativ	deflagrației	deflagrațiilor
Vocativ	deflagrație	deflagrațiilor

1. ardere explozivă a unui corp (cu flacără sau cu scântei), care se propagă cu viteză relativ mică.

Cuvinte compuse

• deflagrație mondială

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online