Etimologie

Din franceză dépendre < latină dependere.

Pronunție

  • AFI: /de'pin.de/


Verb


Conjugarea verbului
depinde
Infinitiv a depinde
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
depind, depinz
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să depindă, depinză
Participiu depins
Conjugare III
  1. (v.intranz.) (despre lucruri, fapte, atitudini) a fi legat cu necesitate de..., a fi în funcție de..., a atârna de...
    Totul depinde de el.
  2. (ca răspuns neprecis la o întrebare)
    Când se termină lucrarea? – Depinde!
  3. (despre persoane, instituții, ținuturi etc.) a fi sub autoritatea sau sub conducerea cuiva, a fi subordonat cuiva.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe