independență
Etimologie
Din franceză indépendance. Confer italiană independenza.
Pronunție
- AFI: /in.de.pen'den.ʦə/
Substantiv
Declinarea substantivului independență | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | independență | invariabil |
Articulat | independența | invariabil |
Genitiv-Dativ | independenței | invariabil |
Vocativ | ' | ' |
- situație a unui stat sau a unui popor care se bucură de suveranitate națională; stare de neatârnare și drept de a rezolva liber (cu respectarea drepturilor altor state și a principiilor dreptului internațional) problemele sale interne și externe, fără amestec din afară.
- Independența unui stat.
- situație a unei persoane care judecă lucrurile și acționează în mod independent, neinfluențată de alții.
Sinonime
- 1-2: libertate, neatârnare, suveranitate, (înv. și pop.) slobozenie, (înv. și reg.) slobozie, (înv.) nedependență, volnicie; autocefalie
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
caracter independent