română

Etimologie

Din desagă + sufixul -ăriță.

Pronunție

  • AFI: /de.sə.gə'ri.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
desăgăriță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ desăgăriță desăgărițe
Articulat desăgărița desăgărițele
Genitiv-Dativ desăgăriței desăgărițelor
Vocativ desăgăriță desăgărițelor
  1. (rar) călugăriță care umblă cu desaga pentru a strânge daruri.


Traduceri

Referințe