călugăriță
Etimologie
Din călugăr + sufixul -iță.
Pronunție
- AFI: /kə'lu.gə.ri.ʦə/
Substantiv
Declinarea substantivului călugăriță | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | călugăriță | călugărițe |
Articulat | călugărița | călugărițele |
Genitiv-Dativ | călugăriței | călugărițelor |
Vocativ | ' | ' |
- femeie care a făcut legământ să ducă o viață religios-ascetică și care trăiește într-o comunitate mănăstirească.
- (Mantis religiosa) insectă carnivoră mare, de culoare verde-cafenie, cu picioarele din față în formă de cange, care-i servesc la prinderea prăzii.
- (argou) damigeană.
Sinonime
- 1: (bis.) maică, monahă, monahie, mireasa Domnului, mireasa lui Dumnezeu
Antonime
- 1: călugăr
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
cuvinte apropiate
Traduceri
femeie care face parte dintr-o comunitate mănăstirească
|
|
insectă