descălecare

română

Variante

• descălicare

Etimologie

Din a descăleca.

Pronunție

• AFI: /des.kə.le'ka.re/

Substantiv

Declinarea substantivului descălecare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	descălecare	descălecări
Articulat	descălecarea	descălecările
Genitiv-Dativ	descălecării	descălecărilor
Vocativ	descălecare	descălecărilor

1. acțiunea de a descăleca și rezultatul ei; coborâre de pe cal.
2. (termen folosit mai ales de cronicari) așezare, statornicire într-un loc pentru a întemeia o țară; descălecat, descălecătoare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online