desinit

română

Etimologie

Din latină desinit.

Pronunție

• AFI: /ˈde.si.nit/

Substantiv

Declinarea substantivului desinit
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	desinit	invariabil
Articulat	desinitul	invariabil
Genitiv-Dativ	desinitului	invariabil
Vocativ	desinitule	invariabil

1. termen folosit la descrierea lucrărilor sau a manuscriselor, pentru a indica cuvintele care încheie un text.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• îndesit

Referințe

• DEX '98 via DEX online