det
 Vezi și : Det, DET, dét, dèt, dêt, dẹt, dệt, đét, đẹt, đệt
|
|
Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră! Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul „modifică pagina” și rezolvând următoarele probleme: Dezvoltare în alte limbi |
(svenska)
Variante
Etimologie
Din suedeză veche þæt, dhet, care provine din limba nordică veche þat < proto-germanică *þat, forma de nominativ și acuzativ singular neutru pentru *sa).
Înrudit cu daneză det, engleză that, faroeză tað, hað, germană das, dass, limba gotică 𐌸𐌰𐍄𐌰 (þata), islandeză það, neerlandeză dat, het, norvegiană (bokmål) det și norvegiană (nynorsk) det, dat.
Pronunție
- AFI: /dɛː/
- AFI: /deː/
- (pronunțat cu grijă) AFI: /dɛːt/, /deːt/
- (neaccentuat, după un sunet sonor) AFI: /rɛ/
- (neaccentuat, când este folosit ca clitic) AFI: /ɛt/
Pronume
det n. (den c., genitiv: dess)
- (persoana a III-a singular, referindu-se la substantive de gen neutru); el, ea
- (pronume impersonal, folosit fără referent ca subiect al unui verb impersonal)
- Det regnar.
- (pronume impersonal, folosit ca substituent pentru un subiect sau obiect); îl, l-, o
- Jag visste det!
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Locuțiuni
Nota Bene
Det nu este folosit pentru a spune ora: se folosește în schimb klockan („ceasul”), alternativ, den sau hon.
Pronume
det n.
Articol
det n.