deter
(English)
Etimologie
Din latină dēterreō („a descuraja”) < compus din de („de, din”) + terreō („a speria”).
Pronunție
- AFI: /dɪˈtɜr/
Verb
| Conjugarea verbului to deter | |
| Infinitiv | to deter |
| Prezent simplu pers. 3 sg. |
deters |
| Trecut simplu | deterred |
| Participiu trecut | deterred |
| Participiu prezent | deterring |
- a împiedica, a opri (de la)
- a descuraja, a descumpăni, a face să renunțe, a disuada, a deconsilia
- Our dog Spot deters trespassers from entering our garden.
Sinonime
Cuvinte derivate
Referințe
(galego)
Etimologie
Din latină dētinēre, forma de prezent infinitiv activ pentru dētineō („a deține”).
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Verb
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Referințe
Etimologie
Din latină dētinēre, forma de prezent infinitiv activ pentru dētineō („a deține”).
Pronunție
- (Portugalia) AFI: /dɨ.ˈteɾ/
Verb
- a deține, a aresta, a opri
- A polícia deteve o meliante.
- a împiedica, a opri (de la)
- Deteve o automóvel e deixou o petiz atravessar a rua.
- a reține
- Os povos detêm um poder ainda adormecido.