viciu

română

Variante

• vițiu

Etimologie

Din franceză vice < latină vitium.

Pronunție

• AFI: /ˈvi.ʧju/

Substantiv

Declinarea substantivului viciu
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	viciu	vicii
Articulat	viciul	viciile
Genitiv-Dativ	viciului	viciilor
Vocativ	viciule	viciilor

1. defect, cusur, neajuns (de construcție, de funcționare etc.).
2. (fig.) pornire nestăpânită și statornică spre rău, apucătură rea, patimă; desfrâu, dezmăț, destrăbălare.
3. neîndeplinire a unor condiții legale de formă sau de conținut în întocmirea actelor, clauzelor etc. juridice, care duce la anularea valorii acestora.

Cuvinte compuse

• viciu de conformație

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online