dezbăra

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

• AFI: /dez.bə'ra/

Verb

Conjugarea verbului se dezbăra
Infinitiv	a se dezbăra
Indicativ prezent pers. 1 sg.	mă dezbar
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să se dezbare
Participiu	dezbărat
Conjugare	I

1. (v.refl.) a renunța la o deprindere rea, a se lăsa, a se dezobișnui de un nărav; a se dezvăța.

   S-a dezbărat de un viciu.

2. a reuși să scape de cineva sau de ceva care supără, incomodează; a se descotorosi.

Sinonime

• 1: (se) debarasa, (se) descotorosi, (se) dezobișnui, (se) dezvăța, (se) lăsa, scăpa, (fig.) (se) scutura, (fam. fig.) înțărca
• 2: descotorosi

Antonime

• a se dezbăra: (se) obișnui, (se) învăța
• a dezbăra: a deprinde

Cuvinte derivate

• dezbărare

Traduceri

• Vedeți traduceri pentru dezvăța.

Referințe

• DEX online