difetto

italiană

(italiano)

Variante

• (înv.) defetto

Etimologie

Din latină defectus.

Pronunție

• AFI: /di'fɛtto/

Substantiv

difetto m., difetti pl.

1. defect, cusur, deficiență, imperfecțiune

   Non ha difetti.

2. lipsă, penurie

Sinonime

• 1: carenza, imperfezione, mancanza, neo, vizio
• 2: mancanza

Cuvinte apropiate

• difettare
• difettivo
• difettoso
• difettuale

Expresii

• chi è in difetto è in sospetto

Referințe

• Treccani.it

Etimologie

Derivat regresiv din difettare.

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru difettare.