cusur

română

Etimologie

Din turcă kusur.

Pronunție

• AFI: /ku'sur/

Substantiv

Declinarea substantivului cusur
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cusur	cusururi
Articulat	cusurul	cusururile
Genitiv-Dativ	cusurului	cusururilor
Vocativ	cusurule	cusururilor

1. imperfecțiune, defect, meteahnă, hibă; (p.ext.) viciu.
2. (înv.) rest, lipsă dintr-o sumă de bani (datorată).
3. (înv.) aluzie.

Cuvinte derivate

• cusurgiu

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online