Etimologie

Din turcă kusur.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
cusur
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cusur cusururi
Articulat cusurul cusururile
Genitiv-Dativ cusurului cusururilor
Vocativ cusurule cusururilor
  1. imperfecțiune, defect, meteahnă, hibă; (p.ext.) viciu.
  2. (înv.) rest, lipsă dintr-o sumă de bani (datorată).
  3. (înv.) aluzie.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe