difterie
română
Etimologie
Din franceză diphtérie.
Pronunție
- AFI: /dif.te'ri.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului difterie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | difterie | difterii |
| Articulat | difteria | difteriile |
| Genitiv-Dativ | difteriei | difteriilor |
| Vocativ | difterie | difteriilor |
- boală contagioasă acută produsă de bacili, caracterizată prin formarea unor membrane false pe amigdale, pe faringe sau pe laringe, prin greutate în respirație și la înghițirea alimentelor, prin febră etc.; anghină difterică.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online