disfonie

română

Etimologie

Din latină dysphonie.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului disfonie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	disfonie	disfonii
Articulat	disfonia	disfoniile
Genitiv-Dativ	disfoniei	disfoniilor
Vocativ	'	'

1. răgușeală, perturbarea emisiei sunetului fundamental de către laringe ca urmare a unor tulburări ale mobilității laringelui sau a unor iritări ale nervilor care-l servesc.

Cuvinte apropiate

• disfonografie

Traduceri

răgușeală

chineză: 发音困难 (中文) engleză: dysphonia (English) franceză: dysphonie (français) f.

italiană: disfonia (italiano) f. turcă: bozuk sesletim (Türkçe)