disgust
(català)
Etimologie
Din verbul disgustar.
Pronunție
Substantiv
disgust m., disgustos pl.
Sinonime
Cuvinte derivate
(English)
Etimologie
Din franceza veche desgouster ("a pierde pofta"); compus din des- + gouster, goster.
Pronunție
Substantiv
disgust, (nenumărabil)
Sinonime
Cuvinte derivate
Verb
Conjugarea verbului to disgust | |
Infinitiv | to disgust |
Prezent simplu pers. 3 sg. |
disgusts |
Trecut simplu | disgusted |
Participiu trecut | disgusted |
Participiu prezent | disgusting |
- a (se) dezgusta, a (se) îngrețoșa, a (se) scârbi
- It disgusts me, to see her chew with her mouth open.