dribla
română
Etimologie
Din franceză dribbler.
Pronunție
- AFI: /dri'bla/
Verb
| Conjugarea verbului dribla | |
| Infinitiv | a dribla |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
driblez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să dribleze |
| Participiu | driblat |
| Conjugare | I |
- (v.intranz.) (sport) a conduce mingea sau pucul (cu piciorul, mâna, crosa etc.) în așa fel încât să-și înșele adversarul direct și să poată trece de el.
- (v.tranz.) a-și înșela și a-și depăși adversarul direct printr-o conducere înșelătoare a mingii sau a pucului.
- (v.intranz.) (p.gener.) (fam.) a păcăli, a înșela.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online