dualism

română

Etimologie

Din franceză dualisme.

Pronunție

• AFI: /du.a'lism/

Substantiv

Declinarea substantivului dualism
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dualism	invariabil
Articulat	dualismul	invariabil
Genitiv-Dativ	dualismului	invariabil
Vocativ	dualismule	invariabil

1. concepție, doctrină care consideră ca principiu al existenței două elemente diferite și ireductibile, materia și spiritul.
2. (impr.) dualitate.
3. formă de conducere statală realizată, în 1867, printr-o uniune personală între Austria și Ungaria.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online