dubă
română
Etimologie
Din sârbocroată dubak.
Pronunție
- AFI: /'du.bə/
Substantiv
| Declinarea substantivului dubă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | dubă | dube |
| Articulat | duba | dubele |
| Genitiv-Dativ | dubei | dubelor |
| Vocativ | dubă | dubelor |
- autodubă.
- vehicul închis, prevăzut cu ferestruici și gratii, cu care se transportă deținuții.
- (fig.) pușcărie, temniță.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din ucraineană дуб (dub) „stejar, luntre”, rusă дубка (dubka) „șalupă de stejar”.
Substantiv
| Declinarea substantivului dubă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | dubă | dube |
| Articulat | duba | dubele |
| Genitiv-Dativ | dubei | dubelor |
| Vocativ | dubă | dubelor |
- luntre mică de pescuit (în lacuri), construită dintr-un trunchi de copac scobit.
- putină îngropată în pământ sau groapă căptușită cu lemn, în care se pun pieile de tăbăcit împreună cu tananții.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online