duhoare

română

Etimologie

Probabil contaminație între duh și (put)oare.

Pronunție

• AFI: /du'ho̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului duhoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	duhoare	duhori
Articulat	duhoarea	duhorile
Genitiv-Dativ	duhorii	duhorilor
Vocativ	duhoare	duhorilor

1. miros urât și greu; putoare.
2. atmosferă viciată, aer greu (dintr-un spațiu închis).

Cuvinte derivate

• duhori

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• duhorea

Referințe

• DEX '98 via DEX online