română

Etimologie

Din latină putor, putoris.

Pronunție

  • AFI: /pu'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
putoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ putoare putori
Articulat putoarea putorile
Genitiv-Dativ putorii putorilor
Vocativ putoare putorilor
  1. miros urât, greu, neplăcut; duhoare.
  2. epitet injurios dat unui om leneș, murdar sau imoral; (p.ext.) epitet dat unei femei de moravuri ușoare.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe