putoare

română

Etimologie

Din latină putor, putoris.

Pronunție

• AFI: /pu'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului putoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	putoare	putori
Articulat	putoarea	putorile
Genitiv-Dativ	putorii	putorilor
Vocativ	putoare	putorilor

1. miros urât, greu, neplăcut; duhoare.
2. epitet injurios dat unui om leneș, murdar sau imoral; (p.ext.) epitet dat unei femei de moravuri ușoare.

Cuvinte derivate

• duhoare
• putorișcă
• puturos

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online