dulamă
română
Etimologie
Din turcă dolama.
Pronunție
- AFI: /du'la.mə/
Substantiv
| Declinarea substantivului dulamă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | dulamă | dulame |
| Articulat | dulama | dulamele |
| Genitiv-Dativ | dulamei | dulamelor |
| Vocativ | dulamă | dulamelor |
- haină țărănească lungă (și îmblănită), făcută din postav gros.
- haină lungă purtată în trecut de negustori, preoți etc.
- haină de ceremonie purtată de domni și de boieri, făcută din stofă scumpă, adesea împodobită cu blană și cu paftale.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online