dumicat

română

Etimologie

Din a dumica.

Pronunție

• AFI: /du.mi'kat/

Substantiv

Declinarea substantivului dumicat
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dumicat	dumicați
Articulat	dumicatul	dumicații
Genitiv-Dativ	dumicatului	dumicaților
Vocativ	dumicatule	dumicaților

1. (pop.) bucată mică ruptă dintr-un aliment, atât cât se bagă o dată în gură; îmbucătură.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online