echilibrare

română

Etimologie

Din a (se) echilibra.

Pronunție

• AFI: /e.ki.li'bra.re/

Substantiv

Declinarea substantivului echilibrare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	echilibrare	echilibrări
Articulat	echilibrarea	echilibrările
Genitiv-Dativ	echilibrării	echilibrărilor
Vocativ	echilibrare	echilibrărilor

1. acțiunea de a (se) echilibra și rezultatul ei; cumpănire.
2. (tehn.) anulare a forțelor dinamice asimetrice care se exercită asupra pieselor unui sistem tehnic, din cauza mișcării accelerate a acestora; contrabalansare.
3. atenuare a cuplajelor nedorite dintre circuitele unei linii de telecomunicații.

Cuvinte derivate

• autoechilibrare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• reechilibra

Referințe

• DEX '98 via DEX online