criză

română

Etimologie

Din franceză crise.

Pronunție

• AFI: /ˈkri.zə/

Substantiv

Declinarea substantivului criză
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	criză	crize
Articulat	criza	crizele
Genitiv-Dativ	crizei	crizelor
Vocativ	criză	crizelor

1. manifestare a unor dificultăți (economice, politice, sociale etc.); perioadă de tensiune, de tulburare, de încercări (adesea decisive) care se manifestă în societate.
2. lipsă acută (de mărfuri, de timp, de forță de muncă).
3. moment critic, culminant, în evoluția care precedă vindecarea sau agravarea unei boli; declanșare bruscă a unei boli sau apariția unui acces brusc în cursul unei boli cronice.

   Criză de apendicită.

4. tensiune, moment de mare depresiune sufletească, zbucium.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online