embrion
Etimologie
Din franceză embryon < greacă antică ἔμβρυον (embryon, „fetus”).
Pronunție
- AFI: /em.bri'on/
Substantiv
Declinarea substantivului embrion | ||
m. și n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | embrion | embrioni, embrioane |
Articulat | embrionul | embrionii, embrioanele |
Genitiv-Dativ | embrionului | embrionilor, embrioanelor |
Vocativ | - | - |
- (biol.) nume dat oricărui organism din momentul fecundării ovulului până în momentul când toate organele sunt deplin formate și organismul este capabil de viață independentă.
- (bot.) germen al unei plante, existent în sămânța din care planta va lua naștere prin germinație.
- Din embrionul se formează plantula.
- (fig.) început al unui lucru, al unei acțiuni etc.; prima fază a dezvoltării unui proces.
- Embrionul al unui fenomen.
Sinonime
Cuvinte derivate
Traduceri
primul stadiu de dezvoltare a unui organism
|
|
germen al unei plante