franceză

(français)

Etimologie

Din verbul enfoirer („a acoperi cu excremente”).

Pronunție

  • AFI: /ɑ̃.fwa.ʁe/


Substantiv

enfoiré m., enfoirés pl.

  1. (vulgar) dobitoc, cretin, nemernic, ticălos
  2. (pop.) amic, prieten
    La tournée des enfoirés.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Omofone

Etimologie

Din enfoirer.

Verb

  1. forma de participiu trecut pentru enfoirer.

Referințe