epiforă

română

Etimologie

Din franceză épiphora.

Pronunție

• AFI: /e'pi.fo.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului epiforă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	epiforă	epifore
Articulat	epifora	epiforele
Genitiv-Dativ	epiforei	epiforelor
Vocativ	epiforă	epiforelor

1. figură de stil care constă în repetarea unui cuvânt sau a unor cuvinte la sfârșitul propozițiilor, frazelor sau al unor strofe; epistrofă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online