epitaf
Etimologie
Din neogreacă επιταφιον (epitáfion), franceză épitaphe.
Pronunție
- AFI: /e.pi'taf/
Substantiv
Declinarea substantivului epitaf | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | epitaf | epitafuri |
Articulat | epitaful | epitafurile |
Genitiv-Dativ | epitafului | epitafurilor |
Vocativ | epitafule | epitafurilor |
- inscripție funerară, în versuri sau în proză, cuprinzând elogiul defunctului sau o sentință morală; (p.ext.) placă cu o inscripție funerară.
- poezie epigramatică având ca pretext moartea (imaginară) a unei persoane.
- obiect de cult care constă dintr-o bucată de stofă pe care este brodată o scenă reprezentând punerea în mormânt a lui Isus Cristos; aer.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online