ceapă
Etimologie
Pronunție
- AFI: /'ʧe̯a.pə/
Substantiv
Declinarea substantivului ceapă | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | ceapă | cepe |
Articulat | ceapa | cepele |
Genitiv-Dativ | cepei | cepelor |
Vocativ | ceapă, ceapo | cepelor |
- (bot.) (Allium cepa) plantă erbacee legumicolă, bienală, din familia liliaceelor, comestibilă, cu miros puternic, specific, cu tulpina aeriană dreaptă, cilindrică și verde și cu cea subterană în formă de bulb, cu frunze cilindrice și cu flori albe numeroase, dispuse în inflorescențe dese.
- (p.ext.) bulbul cepei, cu miros specific și cu conținut bogat de vitamine, folosit în alimentație; (p.gener.): orice bulb al unei plante.
Sinonime
- 2: (bot.) bulb
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Expresii
- Nu face (sau nu valorează nici cât) o ceapă degerată = se spune despre cineva (sau despre ceva) fără nici o valoare
Vezi și
Traduceri
plantă; legumă
|
|